Picături de ploaie

Piruete suave pe pavajul gri,
Exaltă eternul în clipiri dezolate,
Un fior sumbru răsună în neant,
Ca refrenul unui cântec cu notele pierdute.

Ritmul sacadat, monoton şi egoist
Conturează simetria cu accente austere,
Prozaicul pulsează în idei abstracte,
Pustiu este drumul, pustiu este cerul.

Realul inefabil cu un calm neobosit,
Priveşte paradoxul cu chip neclintit,
Cernindu-se arid emoţie vibrantă,
Cu străluciri difuze ca lacrimi de copil.

Se şterg cele rele, se şterg cele bune,
Pluteşte armonia cu ton entuziast,
Murmurul purificator adapă pitorescul,
Generând iluzii cu glasuri de cristal.