Sub verde, răsună pustiul
A mii de cuvinte nespuse,
Magie răsfirată în fire de nisip.
Sub verde, sărutul prelung
S-a rătăcit în gânduri,
Palidă reverie decolorată de vis.
Sub verde, valurile mării respirau greoi,
Suprimând ultima suflare
Aripilor de porumbel prăvălite-n praf.
Sub verde...
duminică, 17 mai 2009
sâmbătă, 16 mai 2009
Dependenţă
Parfumu-i dulce violent,
Se-mpletea cu foşnetul subtil al paşilor,
Exotismul pielii pulsa prospeţime
Şi o plăcere sălbatică îi tulbura mintea.
Pe fundal, un vals cu arome violete…
Ca însemnat cu fierul încins,
Se clătină.
Dorinţa odioasă de a o atinge,
Patima năprasnică ce îl sfâşia,
Clocoteau frenetic.
Chipu-i inexpresiv,
Doi ochi glaciali în tenebrele tăcerii,
Sorbeau însetat ingenuitatea-i.
Pe fundal, un vals cu arome violete...
Coloanele reci îi ardeau pielea,
Ca jilave târâtoare i se pliau pe trup,
Veninul i se împlânta în creier şi îi perfora conştiinţa,
Haosul asurzitor îl copleşi.
Linişte şi imobilitate.
Aerul palpita arome violete…
Se-mpletea cu foşnetul subtil al paşilor,
Exotismul pielii pulsa prospeţime
Şi o plăcere sălbatică îi tulbura mintea.
Pe fundal, un vals cu arome violete…
Ca însemnat cu fierul încins,
Se clătină.
Dorinţa odioasă de a o atinge,
Patima năprasnică ce îl sfâşia,
Clocoteau frenetic.
Chipu-i inexpresiv,
Doi ochi glaciali în tenebrele tăcerii,
Sorbeau însetat ingenuitatea-i.
Pe fundal, un vals cu arome violete...
Coloanele reci îi ardeau pielea,
Ca jilave târâtoare i se pliau pe trup,
Veninul i se împlânta în creier şi îi perfora conştiinţa,
Haosul asurzitor îl copleşi.
Linişte şi imobilitate.
Aerul palpita arome violete…
Picături de ploaie
Piruete suave pe pavajul gri,
Exaltă eternul în clipiri dezolate,
Un fior sumbru răsună în neant,
Ca refrenul unui cântec cu notele pierdute.
Ritmul sacadat, monoton şi egoist
Conturează simetria cu accente austere,
Prozaicul pulsează în idei abstracte,
Pustiu este drumul, pustiu este cerul.
Realul inefabil cu un calm neobosit,
Priveşte paradoxul cu chip neclintit,
Cernindu-se arid emoţie vibrantă,
Cu străluciri difuze ca lacrimi de copil.
Se şterg cele rele, se şterg cele bune,
Pluteşte armonia cu ton entuziast,
Murmurul purificator adapă pitorescul,
Generând iluzii cu glasuri de cristal.
Exaltă eternul în clipiri dezolate,
Un fior sumbru răsună în neant,
Ca refrenul unui cântec cu notele pierdute.
Ritmul sacadat, monoton şi egoist
Conturează simetria cu accente austere,
Prozaicul pulsează în idei abstracte,
Pustiu este drumul, pustiu este cerul.
Realul inefabil cu un calm neobosit,
Priveşte paradoxul cu chip neclintit,
Cernindu-se arid emoţie vibrantă,
Cu străluciri difuze ca lacrimi de copil.
Se şterg cele rele, se şterg cele bune,
Pluteşte armonia cu ton entuziast,
Murmurul purificator adapă pitorescul,
Generând iluzii cu glasuri de cristal.
ROSU
Plângeau florile de mac
Sângerând suav,
Pe un cer de răni deschise,
Colorând în fantezie
Ochii lor cei injectaţi,
Sentimente stridente cu trăsături crispate,
Zâmbete melodioase cu azur de soare-n păr,
Scrisoare de adio.
Stângăcia emoţiilor puerile
Oftau în mlădierea unui fior neînţeles.
Cu tremurătoare fierbinţeală,
Striveam petalele de mac,
Aroma ameţitoare mi se impregna
În piele, pe mâini, pe faţă,
Lăsându-mi cicatrici arzătoare
Până în adâncuri…
Tu nu ai venit.
Sângerând suav,
Pe un cer de răni deschise,
Colorând în fantezie
Ochii lor cei injectaţi,
Sentimente stridente cu trăsături crispate,
Zâmbete melodioase cu azur de soare-n păr,
Scrisoare de adio.
Stângăcia emoţiilor puerile
Oftau în mlădierea unui fior neînţeles.
Cu tremurătoare fierbinţeală,
Striveam petalele de mac,
Aroma ameţitoare mi se impregna
În piele, pe mâini, pe faţă,
Lăsându-mi cicatrici arzătoare
Până în adâncuri…
Tu nu ai venit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
