Parfumu-i dulce violent,
Se-mpletea cu foşnetul subtil al paşilor,
Exotismul pielii pulsa prospeţime
Şi o plăcere sălbatică îi tulbura mintea.
Pe fundal, un vals cu arome violete…
Ca însemnat cu fierul încins,
Se clătină.
Dorinţa odioasă de a o atinge,
Patima năprasnică ce îl sfâşia,
Clocoteau frenetic.
Chipu-i inexpresiv,
Doi ochi glaciali în tenebrele tăcerii,
Sorbeau însetat ingenuitatea-i.
Pe fundal, un vals cu arome violete...
Coloanele reci îi ardeau pielea,
Ca jilave târâtoare i se pliau pe trup,
Veninul i se împlânta în creier şi îi perfora conştiinţa,
Haosul asurzitor îl copleşi.
Linişte şi imobilitate.
Aerul palpita arome violete…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Imi aduce aminte de Amurg violet, ca veni vorba, am poezia aia scrisa cu violet si lipita pe perete. Imi place cum ai conturat diferenta evidenta interior--exterior, "frenetic", "inexpresiv"....
Mersi... poezia asta poate o sa aibe si o continuare...
Trimiteți un comentariu