Fairytale - Whirlwind of emotions

A fost o data ca niciodata... ca de n-ar mai fi, nu s-ar mai povesti...:)
A fost o zi in care Timpul, alergand grabit catre Infinit, s-a impiedicat si a cazut. Timpul a stat atunci in loc sa-si stranga paginile Vietii, ce se imprastiasera peste tot in jurul sau, astfel incat doua surori vitrege care locuiau la poli opusi au ajuns sa se intalneasca pe taramul muritor.

Iarna incepea sa isi stranga dantelele, diamantele si matasurile scumpe cand, pe neasteptate sosi sora ei mai mica, Primavara cu farmecele ei viorii, cu zambetele ametitoare si pudoarea de domnisoara. Ea si-a aruncat pelerina de drum plina de verdeata deasupra campurilor si a zambit dulce, emanand rauri de candoare si fericire, printr-o ploaie paradisiaca de lumina. Atunci, intrigati de valul brusc de culoare, ingerii palizi si-au pogorat aripile moi, iar falfaitul lor au eliberat mii de ace de gheata asemeni zborului stingher al pufului de papadie, sub privirile multumite ale Iernii. Totusi, nici fluturii beatitudinii ai Primaverii, nici suflul rece al Iernii nu au invins in aceasta lupta muta, ba dimpotriva, s-a produs un echilibru naucitor. Jocurile infantile ale razelor de soare starneau chicotitul crengilor de pom, gadilate delicat de aceste cosite ale soarelui, ce nu isi gaseau locul printre florile de gheata, infasurate ca esarfe in jurul gatului trunchiurilor lor. Totul se misca foarte lent, astfel incat fulgii de nea pareau ca plutesc, venind de pretutindeni si indreptandu-se nicaieri, provocand o stare de neliniste, murmur si zvon...

...Nu mai eram decat eu, raza de soare, fulgul de zapada si bataile inimii ce acopereau prozaicitatea in goliciunea ei... In clipa aceea, timpul s-a oprit in loc, oglinda cerului s-a spart si divinul s-a rasfirat printre noi ca o bura fina, difuza cazuta in obscuritate... infatisandu-mi-se sub forma unor reverii de paradis...

Picaturi de ploaie

Nu stiu altii cum sunt, dar eu una nu ma consider "the talkative type". Insa cand iau pixul in mana, se declanseaza stimuli interiori, se produc sinapse, iar rotitele creierului se pun in miscare cu tremurul electric al unei masinarii uzate. Si astfel, imagini senzoriale se deruleaza ca scenele unui film vechi, metamorfozandu-se incet, sub actiunea ampla a mainii, in cuvinte, fraze si simboluri ca zugravirea portretului de catre pictor, precum cursul unui rau involburat, ca sangele agitat cand pulsul este ridicat.

Si cat timp nu dau drumul pixului, am impresia ca nu o voi mai putea face niciodata, ca nu mai sunt eu si ca un suflet necunoscut mi-a luat in stapanire corpul, mana ghidandu-ma sub ordinele concrete ale neuronilor, imprastiind slovele ca avioane de hartie, eliberand idei ca porumbeii din colivie disparand in vazduh.

Fluturii creatiei cuprind in falfaitul lor firav soapte de vise, clipite de neant, suspine de zambet ingloband intr-un zbor un intreg univers nascut din graunte de dorinta, din roua de speranta... Haos implinit plutind in nori de ganduri, ceata lunecanda pe lianele literelor infiorate, suflete ce se inalta din aburi de stagnare ca monstrii din rapele jilave ale intunericului.

O intreaga existenta conturata cu creioanele mintii, inflorita din samanta posibilului imposibil, incuiata in constientul meu cu o cheie ce isi schimba forma de fiecare data cand universul isi largeste orizonturile, privind spre infinit...

Nu sunt vreun geniu buchinist ce asteapta sa fie scos din anonimat prin cuvinte alese, nu am o parere foarte buna despre ceea ce scriu, nu sunt nici modesta si nu ma astept sa vina admiratorii buluc pe blogul meu sa depuna commenturi ca pe niste ornamente florale in semn de divinizare. Nici nu o sa se intample.
Ceea ce o sa vedeti in articolele urmatoare nu sunt cuvinte stufoase insirate ca margelele pe ata la vitrina sa ia ochii sau sa imi arat "marele talent". Nu sunt decat fragmente de idei, franturi de ganduri si mai ales firmituri de suflet, doar picaturi de ploaie, probabil fara valoare in fata oricaruia dintre voi.

De asemenea, orice parere sincera, critica, sugestie sau sfat este binevenit.

Puzzle-ul nefericirii

Azi... ploua... inauntrul meu. Tamplele mi-au fost invaluite de o ceata groasa si capul imi este ud. Pleoapele clipesc usor si incet, impovarate de greutatea norilor ce mi'au acoperit cerurile si le-au mohorat. Ochii se ineaca in nepasare, privind goi in apele vantului. Suspine infrigurate in zambetul amar al picaturilor de ploaie imi tradeaza dorinta tremuranda...vreau sa vina vara... sa rasara soarele din nou, mangaindu-mi dulce obrazul inasprit de melancolie...
Nu va veni. Nu azi. Nu maine. Nu curand. Nu pana nu imi fac ordine in lacrimi si zambete...

Acest "nu" raspicat dicteaza de ceva vreme actiunile mele, imi intuneca gandul si intensifica rautatea, crosetand ca un paianjen panza diabolica a cosmarului de zi cu zi. Repere ce le credeam stabile se prabusesc unul cate unul ca niste piese de domino si simt ca ma narui precum cioburile cazand ale unei oglinzi lovite cu furie. Nu e unul dintre momentele epatante cand ridici pumnul in vazduh si strigi de ce... Este un regres trezit din hibernare direct proportional cu ascensiunea pesimismului meu ce imi seamana indoiala in suflet ca pe o matraguna care isi fixeaza adanc radacinile, hranindu-se cu disperarea mea, sorbindu-mi cu nesat pana la ultima picatura... speranta.

Preludiu

First page of my blog... care o sa fie awful va asigur...:)) dc? ptk sunt un beginner, un rookie, o incepatoare care in sfarsit si-a facut curaj sa posteze si ea prostioarele ei tinute in sertaras si colectionate de pe vremea cand inca mai era la moda oracolul :D...
Ca deh..e trendy... si yo cum sunt quite fashionable, cum sa pierd asa ceva? Intr-adevar, mi-a luat ceva vreme pana am indraznit sa calc pe taramul nesigur al bloggerilor, pentru ca imi era teama ca o sa ma pierd intr-o mare de cuvinte...
Dar... people, here I am! Mon sanctuaire...unde o sa imi insir yo aiurelile cu stofa de nebunie...
Nu va promit ca o sa va placa, pentru ca eu aberez muuuuult si merg mult cu pluta in larg, nu mi se spune degeaba ca sunt dusa cu pluta, insa treaba e sa stii sa te mai si intorci...
Blogul... l-am facut mai mult sa nu mai murdaresc hartia.... ca e scumpa, bre!


si....am aberat destul...see ya!