Despărţire

Când miresele de gheaţă păşeau spre-altarul veşnic,
Plăpând se scutura seninul de amar şi vin,
Însetat sorbea pământul înnegrit de chin.
Când miresele de gheaţă păşeau spre-altarul veşnic,
Glasul tău înşelător era un paradis de umbre,
Ce-mi îneca gândul în linişti confuze şi sumbre.
Când miresele de gheaţă păşeau spre-altarul veşnic,
Plumbuită era calea cu alai de-aramă şi cu flori,
A sufletului sterp plutind în al solitudinii haos gol.